…Să înțeleagă
,,Omul tău nu este acela cu care te simți
bine,ci acela fără de care te simți rău''.- Erich Maria Remarque -
Nu
are cum să-nţeleagă cât de mult înseamnă pentru mine, nu poate să spună că nu
simte nimic ... spune că îi este dor , şi totuşi a doua zi e altfel, parcă nu e
el... nu o să ştie niciodată cât de dureros e dorul!
Am crezut că este al meu dar de multe ori privesc pe drumul meu şi îmi
dau seama că sunt singură din nou, totul în jur este cenuşiu. Poate în
adâncul sufletului mă gândesc că nu are aceleaşi sentimente pentru mine şi
totuşi nu renunţ, sentimentele mele sunt prea puternice şi cred în el, în noi
şi sper...
Ce
v-a mai urmă, ce v-a fi mai târziu? Închid ochii să îl simt alături şi mi-e
frică de viaţă, de viitor, de necunoscut, pentru că nu e lângă mine...
Am
căzut de multe ori în abis, încercând să îl caut, să îl regăsesc, dar vrea să
fie de negăsit uneori. Nu-l mai văd, nu-l mai aud, îl chem... dar degeaba
Unde e oare? Uneori mă tem să mai zâmbesc, mă tem să mai cred, mă tem să mai
văd, mă tem să îl mai chem.
Am
simţit de fiecare dată fluturi în stomac atunci când îl vedeam, când îl simţeam
aproape, atunci când atingerea lui îmi binecuvânta pielea ce ardea de dorinţă,
doar o clipă, doar o secundă şi îmi ajungea pentru o veşnicie. Vroiam să se
oprească timpul în loc, să fim doar noi.
Fiecare atingere a lui mă făcea să tremur aşa cum o floare este alintată de
picăturile de rouă, fiecare sărut al lui îl simţeam ca atingerea delicată a
unei proaspete flori de primăvară, trupurile noastre se uneau, se unduiau aşa
cum apa inundă graţiosul nisip, şoaptele lui suave mi se păreau adieri
răcoroase ale unei brize... Totul era atât de perfect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu