Kessy Ellys Nycollas - România - CONFESIUNILE MELE, partea a- III-a

    Cu ani în urmă, când mă aflam în suferinţă, credeam că acolo lumea se va sfârşi... că nu ar putea exista nimic mai rău şi că de fapt toate sunt întoarse împotriva mea.

    Trecând anii peste mine şi necazurile mele, am ajuns să înţeleg că de fapt nimic nu este întâmplător, nimic nu se întâmplă aşa... degeaba... şi am învăţat să accept şi să recunosc că am şi eu partea mea de vină. Deci. Sufăr, suport consecinţele greşelilor proprii şi nu uit ca de fiecare dată să îmi promit solemn că nu o să se mai repete pentru că mă voi schimba, invătându-mi lecţia... şi spunându-mi că aici se încheie un capitol al vieţii, că voi deschide un altul nou şi că voi merge mai departe... bazându-mă pe bagajul de cunoştinţe acumulate.

    Sunt o fire extrem de hotărâtă şi niciodată nu am acceptat sfaturi, păreri pentru că eu nu pot asculta de alţii... nu le pot accepta scenariile considerând că doar eu pot să ştiu ce ar fi mai bine pentru mine.

    Riscul reuşitelor sau al nereuşitelor a fost al meu şi am avut  puterea să mi-l asum... ne căutând vinovaţi sau ţapi ispăşitori.

    Nu pot spune că de fiecare dată am ales corect sau am făcut exact ce trebuia ca să îmi fie bine... însă din greşeli am învăţat... nu m-am lăsat doborâtă de povara lor... ba chiar am devenit şi mai puternică.

    Niciodată greutăţile nu m-au speriat. Din contră am devenit şi mai ambiţioasă şi cu mult mai multă încredere în mine.

    Sunt omul care nu ştiu să ceară ajutorul... iar lacrimile, regretele, suspinele, eşecurile şi înfrângerile le ascund foarte bine în interior, ferite de privirile iscoditoare ale celor care nu mă scapă din ochiii,încercând să mă copieze crezându-mă mereu fericită... ne ştiind nici unul dintre ei ce luptă grea se duce în interiorul meu pentru că am ştiut mereu să afişez aceeaşi privire senină şi strălucitoare...

    Viaţa m-a învăţat să lupt, să mă ridic singură după fiecare cădere şi să o iau de la cap iar şi iar.

    Nu am căutat să îmi descarc sufletul în faţa nimănui doar cu scopul de a fi compătimită... ci am încercat intodeauna să arăt putere şi să transmit celor capabili să observe, o pildă, o învăţătură... şi să ştiţi că puţini au fost care au reuşit să mă cunoască... să îmi descopere slăbiciunea.

    Aparent sunt o femeie cu care poţi urni munţii din loc.În realitate însă... fără iubire... fără un suflet de care să mă simt legată şi alături de care să mă simt întreagă,  nu sunt bună de mai nimic.

    Atunci când iubesc pe cineva, iubesc într-un mod destul de greu de înţeles şi pentru mine, dar iubesc fără nici o condiţie. Iubesc doar cu un scop poate. Scopul de a avea sursa de reîncărcare energetică...

    În fine. Sper că tot ce a fost mai greu şi mai greu a trecut. Undeva în zorii dimineţilor mele soarele încearcă timid să răsară şi, pe strada mea,... iar eu privindu-l pentru a nu ştiu câta oară, mă îmbărbătez singură spunându-mi că voi supravieţui şi de această dată.

    Şi ceea ce este cel mai important pentru mine... a ajuns să fie ideea că nu voi mai încerca să îmi caut jumătatea... deoarece alături de o jumătate falsă... nu voi reuşi niciodată să fiu un întreg...

    Eu sunt un întreg... aşa am fost născută... un întreg. Am putut să fiu şi femeie... am înlocuit şi bărbatul care doar îşi mima bărbăţia... în schimb îmi era cea mai grea povară.

    Nu vă mai plângeţi de singurătate. E mult mai bine să fii singură şi fără obligaţii... decât singură în doi și incărcată cu poveri care nu iți apartin.

                                   II

    Știu că este mult mai simplu să arunci vina pe tovarășul de viață, disprețuindul și acuzându-l că te-a lăsat singură să lupți pentru relația voastră iar el ți-a aruncat la coșul de gunoi toate eforturile tale.

    Crezi că ai dreptate?

Ok, dar să nu uiți de lecțiile invățate! Este normal să îți pară rău de timpul irosit,de visele care nu au ajuns să se înfăpuiască,de inima rănită dar nu este admis să urăști.Este totuși omul pe care l-ai iubit și căreia ai toate motivele să îi mulțumești.Alături de el ai învățat lucruri folositoare despre oameni și relații.

    Eu am învățat că în iubire nu pierde și nu câștigă unul singer.De cele mai multe ori ambi pierdem ,ambi câștigăm iar despărțirea este dureroasă în egală măsură.Timpul pierdut iubind persoana nepotrivită este timpul amândurora.Inițial s-a crezut din ambele părți  că viitorul va fi unul fericit.

    Sinceritatea este cea mai importantă într-o poveste de iubire.Deschiderea și curajul de ai spune toate problemele și nemulțumirile, chiar și atunci cănd chiar și ție ți se par prea puțin ortodoxe va face ca lucrurile să de îndrepte și să intre pe un făgaș normal.Doar cu iubirea nu vom reuși niciodată să ținem în funcțiune o relație.Ea este ingredientul care condimentează și care trebuie folosită in doză mare pentru a i se face simțit gustul dar niciodată nu va putea înlocui toate  celelalte ,,ingrediente” necesare.Pe lângă iubire mai este nevoie de înțelegere ,răbdare,tandrețe,comunicare și dorința de a face ca relația să mearga bine.

    O greșeală este aceia cănd te comporți urăt apoi îți ceri scuze și îi spui că îl iubești.Mulți oameni nu înțeleg că  inimile se sfărâmă în mii de părticele sub povara vorbelor grele și nu se pot vindeca cu scuze și păreri de rău.Așa suntem noi oamenii.Din vorbe grele ne putem îmbolnăvii,din vorbe frumoase nu ne putem vindeca.După o conversați dură în care se folosesc vorbe necugetate este greu sau imposibil să mai fii cel dinainte.Ele reapar în memorie exact cănd te aștepți cel mai puțin.